Mitul pesterii.

Pentru ca voi face referire in mai multe randuri in urmatoarele postari la pildele universal valabile si atemporale din Mitul pesterii de Platon, am decis sa comentez un pic pe marginea lui in acest prim „post”. Cei care nu au avut ocazia sa-l citeasca il pot gasi aici:

http://www.filehost.ro/489466/Mitul_pesterii_Platon_pdf/

 Mitul pesterii este, dupa parerea mea, o lucrare care trebuie citita de fiecare dintre noi in repetate randuri si la varste diferite pentru ca sunt convins ca la fiecare lecturare aceasta capata noi intelesuri.

Alegoriei lui Platon i se poate da orice conotatie si orice sens de la cele mai religioase pana la cele mai laice, poti crede ce vrei despre semnificatia luminii si a drumului catre ea important este sa vrei sa pornesti in cautarea ei. Sa nu te abandonezi in starea actuala oricare ar fi aceasta si sa vrei sa iti depasesti conditia, sa crezi cu ardoare ca esti mai mult decat cel/cea cu care te multumesti acum.

Pentru evolutie sau cunoastere nu exista neaparat o directie, dar exista cu siguranta un sens, acela de a-ti depasi conditia. Sa vrei sa vezi acea lumina despre care vorbeste Platon si chiar dupa ce crezi ca ai gasit-o sa nu te opresti, sa o cauti in continuare. Iar lucrul cel mai important, in opinia mea, este dorinta de a incerca sa impartasesti experienta evolutiei cu ceilalti, dorinta de a-i ajuta si pe ceilalti sa porneasca in cautarea ei – dar pe propria lor cale.   

Desi Platon sugereaza ascensiunea unui singur individ pana pe cele mai inalte culmi si intoarcerea sa la ceilalti pentru a-i lumina, eu prefer sa cred intr-o abordare mai soft a ascensiunii prin sprijinul oferit celorlalti si totodata primit de la acestia.

Asa cum spune Platon in acest mit, urcusul nu este usor, el sugerand chiar smulgerea cu forta a individului din conditia sa si tragerea lui catre lumina importiva dorintei acestuia.

Paradoxal, acest urcus trebuie sa inceapa cu o coborare in cazul multora dintre noi: coborarea din copaci. Iata asadar scopul si motivul pentru care m-am hotarat sa incep aceste postari: sa pot tipa in voie la cei care ne scuipa din copaci coji de seminte in cap, sa le scutur cat de tare pot craca de pe care se cred mai aproape de cer, fara a vedea insa varful muntilor din cauza bretonului gelat si sa le fluier si huiduiesc greierii ce le canta, cu volumul la maxim, manele prin calcaie.

E nevoie de curaj pentru a creste, pentru a deveni ceea ce esti cu adevarat.”spunea E.E.Cummings. Sa ne luam asadar inima in dinti dragii mei si sa incercam sa oferim generatiilor viitoare un loc mai inalt de la care sa-si inceapa ascensiunea decat fundul pamantului, murdar de rahat, pe care l-am mostenit noi!

6 comments on “Mitul pesterii.

  1. Andru says:

    Cursurile de dezvoltare personala ar fi o treaba buna pentru societatea noastra. S

  2. mihut says:

    Platon si ornitorincul intra intr-un bar…
    Barmanul :”wtf”?
    Platon: in pestera arata mai bine…

  3. Romelia says:

    Foarte frumoase gandurile tale…

  4. and says:

    Imi place blogul tau.
    Si acum m-ai cucerit total cu postarea asta :))

  5. […] Tot articolul aici: Mitul pesterii […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s