Slabiciunile celei de-a patra puteri

Aud tot mai des vorbindu-se despre tabloidizarea presei. Este, se pare, un subiect foarte la moda si multi „mondeni”, care isi datoreaza „celebritatea” tocmai acestui tip de presa, isi dau cu parerea in balta pe marginea acestui subiect, muscand public mana care i-a hranit, prin acuzari de hartuiri, violari de intimitate si mai stiu eu ce inchipuite calomnii. Sictir ipocritilor! (vezi aici Dani Otil)

Tabloidele sunt de fapt publicatii cu dimensiuni reduse fata de cele traditionale, iar faptul ca ele se intalnesc cu precadere in zona de divertisment a presei a dus la folosirea termenului de tabloidizare cu sens peiorativ de bagatelizare a informatiilor, de ridicol, de absurd, de burlesc.

 Exista pareri pro tabloidizarii, cum ar fi ca in secolul vitezei exista o inclinare catre informatiile transmise succint,cu exprimari in imagini care se inscriu, se pare, in tendintele de „a citi pe sarite” ale generatiei noastre. Asa cum exista si pareri contra care condamna tendinta de exploatare emotionala a subiectului, a starilor pe care ti le trezeste citirea articolului sau vizionarea unui reportaj.

Asa cum divertismentul a fost, este si cu siguranta va fi o parte integranta importanta a presei asa si tabloidele din ziua de azi sunt un apendice aparut natural ca o adaptare evolutionista a presei de divertisment. Cum divertismentul are aplicatii inca din antichitate in zone senzoriale care nu au prea mare legatura cu amuzamentul (vezi spectacolele grotesti din Collosseumul Romei antice), iar paleta de gusturi, fetisuri si placeri deviante este foarte larga, s-a ajuns evident la pervertirea presei de divertisment din zilele noastre. Se pare ca oamenilor nu le mai ajunge doar sa rada ca se sa simta „entertained”. Acum mahalaua publica, scuipatul la camera, violul, pedofilia, omorurile cu salbaticie si in general orice face ca publicul sa se simta fericit ca nu este in pielea protagonisitilor, vinde.

Asadar mult trambitata deontologie jurnalistica se traduce astrazi prin principii de marketing, prin filozofia simpla a scopului care scuza mijloacele : mai multi cititori mai multi bani. Punct.

Buuun. Pot sa acuz ca din comoditatea mercantila a obtinerii subiectelor vandabile cu minim de efort, presa de divertisment si-a „educat” publicul in directia mondenului ridicol, a banalitatii ridicate absurd la nivel de head line sau chiar a grotescului. Dar trebuie avut in vedere si factorul „public”. Daca ii dai unui om o funie, cu care acesta se spanzura ulterior, nu poti fi acuzat de crima cu premeditare. Daca nu ar fi oameni care cumpara dejectiile jurnalismului, ambalate strident si impopotonate cu titluri de o schioapa, acestea ar sfarsi natural acolo unde le este locul: la fosa septica a presei.

Ce ma revolta insa profund este faptul ca toate functiile presei tind sa se contopeasca in rahat-lokumul divertismentului „tabloidic” (ma indoiesc ca exista cuvantul asta dar il inventez eu acum 🙂 ). Emisiuni si cotidiene de informare pierd sau abandoneaza deliberat linia prezentarii echidistante a faptelor si te trezesti ca intr-un reportaj despre o vizita a presedintelui Frantei in SUA, nu aflii nimic despre scopul politic de interes  international al vizitei, ci despre care din cele doua prime doamne era mai bine asortata sau decoltata dupa caz. In reviste culturale (e drept ca doar in unele) citim, in loc de critici literare ale scrierilor contemporanilor nostii, despre preocuparile mondene ale acestora, cu cine si cand si-au mai tras-o. In loc de stiri de interes national vedem tot felul de beizadele care se omoara sau omoara oameni nevinovati in accidente rutiere la o luna dupa ce si-au obtinut dreptul de a conduce bolidul pe care mami si tati i l-au facut cadou la 18 primaveri. Si exemple, stiti bine, sunt mii.

            Nu am nimic cu presa specializata in coprocultura show biz. Sa fie sanatosi! Nu cumpar asa ceva. Ce nu vreau insa este sa „platesc” presa de informare si ma trezesc citind despre aventurile la scaldat in baile de multime ale nu stiu carei triste figuri publice.

            Mircea Toma, printre altele, presedintele Agentiei de Monitorizare a Presei spunea intr-un interviu foarte interesant pe care vi-l recomand in intregime aici:

Nu este vorba despre un fenomen care afecteaza doar presa din Romania, este o problema internationala. Este generata de dependenta financiara a presei de publicitate, deci de audienta. Practic, publicul cu un nivel de exigenta culturala foarte scazut risca sa frustreze de informatii utile intreaga populatie.[…]Eu sunt optimist si astept o revolutie a publicului exigent asupra mass-media.

Asadar putand spune, fara teama de a gresi, ca functiile educativa, informativa, de formare si influentare a opiniei publice ale presei au fost inghitite de acest apendice prolific si hulpav va intreb: nu cumva diverismentul s-a  transformat intr-o tumoare care tinde sa asimileze in totalitate tot mai servila si mai corupta a patra putere in stat?

Voi ce vrei sa cititi sau sa vedeti la TV?

——————————————————————————————-

Definitii:

Presa: Prin presa se intelege totalitatea modalitatilor de comunicare care pot ajunge la un numar foarte mare de oameni

Functiile presei: de transmitere a informatiei, de educatie, de formare si influentare a opiniei publice, de divertisment

Apendice: Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia

Tumoare: Tesut nou format care se dezvolta prin inmultirea anormala si patologica a unor celule si care tinde spre autonomie biologica